Aur si nestemate

Expozitia temporara intitulata "Aur si nestemate" de la Colectia de Istorie a Farmaciei din Cluj este o expozitie despre aur, argint, coral, perle/margaritare, pietre pretioase si semi-pretioase ca ingrediente in vechile farmacii. Vizitatorii pot afla despre cum se aureau pilulele, despre tonice alcoolice cu foita de aur numite "ape cordiale", despre ingrediente pretioase folosite in farmaciile transilvanene dar si despre ciudate experimente chimico-medicale in care gaini hranite cu aur urmau sa depuna oua de aur.

Expozitia este deschisa din 1 septembrie si pana la sfarsitul anului.
Toate materialele explicative sunt bilingve (Ro/Engl) deci asteptam cu drag si vizitatori straini. 

Curiosii pot afla cum arata scatula deauratoria (sive argentaria), recipientul in care pilulele erau acoperite cu un strat de aur sau argint, cum se preparau ape cordiale celebre precum Rosolio, Usquebaugh regal, Escubac d’Angleterre  sau Vespetrò dar si cum a influentat alchimia unele experimente chimico-medicale si unele produse inspirate de Aurum potabile.

 

Obiceiul auririi pilulelor era răspândit în Europa secolelor XVII-XX, fiindu-i atribuit în mod eronat lui Avicenna, renumitul medic şi om de ştiinţă persan care a trăit în jurul anului 1000 e.n. Deşi Avicenna menţiona proprietăţile metalelor preţioase în cauterizare, probleme ale inimii şi plămânilor şi respiraţiei urât mirositoare, prima menţiune a acoperirii medicamentelor cu foiţă de aur şi argint apare în secolul al XVII-lea. Tehnica presupunea obţinerea iniţială a unor pilule tari, apoi scufundarea lor în sirop sau gumă arabică (răşină de salcâm), amplasarea împreună cu foiţă de aur în scatula deauratoria (un recipient sferic realizat din lemn sau corn) şi agitarea lor. 

Practica era menită a face pilulele mai uşor de înghiţit, a acoperi eventualul lor gust rău şi a împiedica dezintegrarea lor. Un alt beneficiu al practicii este cel de a proteja medicamentele care trebuiau să se dizolve nu în stomac, ci doar în intestine.

Aşa-numitele “ape cordiale sunt preparate medicinale care conţineau alcool şi ingrediente preţioase precum aur, perle şi coral. Aceste ape erau considerate benefice pentru sănătate (în special pentru inimă, de unde şi numele, din latinescul cor=inimă). Se credea că astfel de băuturi refac căldura naturală a corpului, revigorează spiritul şi îndepărtează orice boală. La baza apelor cordiale se găseşte presupusul Aurum potabile al alchimiştilor, aur pur lichefiat după metode secrete, considerat medicament universal şi un adevărat elixir al vieţii. Alchimiştii considerau că aurul este o substanţă perfectă, deci consumarea sa nu putea aduce decât beneficii corpului. Apele cordiale erau o specialitate europeană, printre cele mai cunoscute numărându-se lichiorurile italiene Rosa Solis sau Rosolio şi Vespetrò.

Inventarele şi farmacopeile din Transilvania secolelor XVII-AVIII includ o serie de ingrediente şi preparate preţioase precum foiţăa de aur şi argint, pietre preţioase şi semipreţioase, praf de nestemate, perle (mărgăritare), coral roşu şi şofran. Aurul şi argintul se foloseau şi continuă să fie folosite în preparate homeopatice. 

Alte produse farmaceutice aveau denumiri menite a le sublinia importanţa sau asemănarea cu ingredientele preţioase. Auripigment-ul, numit astfel datorită culorii sale aurii intense, este de fapt trisulfură de arsen, extrem de toxică, folosită în special împotriva bolilor de piele şi paraziţilor. Portocala amară era numită “fructul de aur” (Citrus aurantium), fiind folosită deseori în farmacie ca tonic, antispasmodic, şi pentru diferite afecţiuni ale stomacului, dar şi pentru aroma sa plăcută (fiind şi unul dintre ingredientele Elixirului dragostei).

La început de secol XVII în Europa se năştea chimia, iar unul dintre primele experimente presupunea folosirea aurului şi a argintului. Profesorul Daniel Sennert căuta sa obţină medicamente aproape universale din metale nobile, crezând că sănătatea şi vindecarea erau potenţate prin sporirea căldurii înnăscute a corpului. Această căldură era sporită de substanţe bogate în aceeaşi chintesenţă: aur, argint, dar şi vin, coral, şi alţi compuşi. Sennert a hrănit o găină cu foiţă de argint timp de câteva luni. Găina filosofală nu a digerat metalul şi nu a făcut ouă de argint, conform aşteptărilor, iar Sennert a devenit mai sceptic, însă se întreba dacă efectele nu ar fi fost mai bune cu aur (pe care nu şi-l putea permite pentru experiment). Într-un final, doctorul a ajuns la concluzia că aurul şi argintul nu au efect asupra căldurii interne, ci sunt purgative universale.

.