8/29/2014

Elixirul dragostei

Stincus Marinus
În secolul al XVIII încă se puteau cumpăra băuturi afrodisiace de la farmacie. Reţetele acestora au variat în timp, renunţându-se treptat la ingredientele de natură animală, precum Stincus Marinus. Acest din urmă ingredient farmaceutic era scheletul pulverizat al unei şopârle din Asia Mică, care se credea a fi foarte eficient în a stârni dorinţele, în special pe cele ale tinerelor doamne.
Sticlă de secol XVIII pt. Elixirul Dragostei
Colecţia noastră include patru recipiente pentru Elixirul Dragostei, provenite din vechea donaţie a lui Iuliu Orient. Sticlele sunt pictate manual, cu diferite reprezentări romantice (inimi, porumbei afrontaţi, cupluri, flori) şi au fost realizate într-o manufactură din Transilvania la jumătatea secolului al XVIII-lea. 
Lucrările farmaceutice de epocă păstrează o serie de preparate similare, bazate pe vin şi condimente sau substanţe aromatice. Una dintre reţete, intitulată Vinum Cinnamomi Augustin, constă din vin roşu amestecat cu scorţişoară, cuişoare, nucşoară şi cardamom, lăsate la macerat timp de o zi şi o noapte şi apoi strecurate printr-o pânză. 
Sticlă de secol XVIII pt. Elixirul Dragostei
Alte preparate includ şi boabe de piper, coajă de portocale sau zahăr, iar macerarea poate fi înlocuită cu fierberea ingredientelor. În cazul ambelor procedee se preciza faptul că ingredientele aromate nu trebuie pisate, pentru a nu tulbura vinul. Strecurarea finală avea şi ea rolul de a îndepărta eventualele impurităţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu