8/29/2014

Elixirul dragostei

Stincus Marinus
În secolul al XVIII încă se puteau cumpăra băuturi afrodisiace de la farmacie. Reţetele acestora au variat în timp, renunţându-se treptat la ingredientele de natură animală, precum Stincus Marinus. Acest din urmă ingredient farmaceutic era scheletul pulverizat al unei şopârle din Asia Mică, care se credea a fi foarte eficient în a stârni dorinţele, în special pe cele ale tinerelor doamne.
Sticlă de secol XVIII pt. Elixirul Dragostei
Colecţia noastră include patru recipiente pentru Elixirul Dragostei, provenite din vechea donaţie a lui Iuliu Orient. Sticlele sunt pictate manual, cu diferite reprezentări romantice (inimi, porumbei afrontaţi, cupluri, flori) şi au fost realizate într-o manufactură din Transilvania la jumătatea secolului al XVIII-lea. 
Lucrările farmaceutice de epocă păstrează o serie de preparate similare, bazate pe vin şi condimente sau substanţe aromatice. Una dintre reţete, intitulată Vinum Cinnamomi Augustin, constă din vin roşu amestecat cu scorţişoară, cuişoare, nucşoară şi cardamom, lăsate la macerat timp de o zi şi o noapte şi apoi strecurate printr-o pânză. 
Sticlă de secol XVIII pt. Elixirul Dragostei
Alte preparate includ şi boabe de piper, coajă de portocale sau zahăr, iar macerarea poate fi înlocuită cu fierberea ingredientelor. În cazul ambelor procedee se preciza faptul că ingredientele aromate nu trebuie pisate, pentru a nu tulbura vinul. Strecurarea finală avea şi ea rolul de a îndepărta eventualele impurităţi.

8/14/2014

Pulbere pentru dinţi

Vas din lemn "Pulv. Dentifr. Alb."
Diferite reţete pentru preparate menite să cureţe dinţii, să-i albească, şi să împrospăteze respiraţia, se păstrează încă din Antichitatea clasică. Grecii şi romanii foloseau frecvent DENTIFRICIUM (pulbere pentru dinţi), obţinută din oase sau cochilii arse şi apoi pisate fin, amestecate uneori cu miere şi diferite substanţe astringente (precum smirna). 
De la sfârşitul epocii medievale şi până la începutul secolului XX, astfel de produse erau preparate de către farmacişti şi reţetele erau notate în diversele lucrări de profil, fiind prezenţe constante în Materia Medica. 

Vas din lemn "Pulv. Dentif. Rub."
Dentifriciile erau definite drept agenţi mecanici, de obicei pulberi, folosite pentru curăţirea dinţilor, realizate de regulă din următoarele ingrediente de bază:
  • Pumex - piatră ponce
  • Bolus Armeniaca - argilă roşiatică
  • cretă
  • Os sepiae - oase de sepia
  • Myrrha - smirnă
  • Iridis florentinae radix - bulb de iris
  • Catechu - extract de acacia
  • Sanguis draconis - răşina secretată de florile unor palmieri.

Vas din lemn "Pulv. Dentif. "Sipos""
Unele ingrediente erau folosite pentru rugozitate, altele pentru proprietăţile lor astringente (în vederea tratării unor afecţiuni ale gingiilor), iar altele pentru mirosul lor plăcut, menit a împrospăta respiraţia.
În prepararea şi folosirea pulberilor pentru dinţi trebuia menţinut un echilibru între ingrendiete, care trebuiau să fie destul de dure pentru a îndepărta aderenţele dar nu prea dure, pentru a nu afecta smalţul.
Colecţia nostră include o serie de recipiente pentru dentifricii, realizate din lemn, sticlă şi porţelan.

Vas din sticlă "Pulv. Dentif. Huf."
Trei sunt vase din lemn, folosite în secolul al XIX-lea într-o farmacie din Baia Mare, cu signaturi pictate care indică felul preparatului. "Pulv(eris) Dentifr(icium) Alb(um)" sau "Pulv. Dentif. Rub(rum)" diferenţiază între astfel de pulberi în funcţie de culoarea lor - albă sau roşie.  "Pulv. Dentif. "Sipos"" se referă probabil la o reţetă aparte, purtând numele celui care a preparat-o prima oară. 
Un alt vas farmaceutic de secol XIX, realizat din sticlă lactată (opalină), poarta inscripţia "Pulv. Dentif. Huf." şi face parte din colecţia lui Iuliu Orient.
Ultimele două obiecte sunt cutii rectangulare pentru pastă de dinţi, de origine pariziană. 
Cutie din porţelan "Odontine, nouveau Dentifrice..."
Una dintre cutii este realizată din porţelan, provine din farmacia "La Coroana" din Iaşi, iar inscripţia oferă o serie de date legate de provenienţa sa. "Odontine" este o reţetă lansată în jurul anului 1860 de către chimistul J. Pelletier, membru al Academiei franceze de medicină, la sugestia unui coleg dentist-chirurg.
Compoziţia acestei paste de dinţi, produse la Paris, era menită a neutraliza aciditatea bucală, ca mod de combatere a cariilor. 
Cutie din sticlă "Pate dentifrice"
Cea de a doua cutie, realizată din sticlă lactată, conţinea tot o pastă de dinţi produsă la Paris, obiectul făcând parte din colecţia Iuliu Orient.

8/12/2014

Apa minerală de import

Recipient pentru apa minerală Selters
Colecţia noastră include patru recipiente ceramice, de secol XIX, primite prin naţionalizare de la farmacia Sfântul Gheorghe din Cluj şi de la o farmacie din Carei. Inscripţiile de pe aceste sticle confirmă provenienţa lor germană, din Nassau, şi conţinutul iniţial, care era apă minerală. 
Izvoarele minerale din Selters, în apropiere de Strassbourg, erau celebre încă din antichitate pentru proprietăţile deosebite ale apei, bogate în sodiu în sare alcalină. De la mijlocul secolului al XVIII-lea începe vânzarea la scară internaţională a apei minerale de lux Selters, în anul 1850 find vândute ca. 3 milioane de sticle. 
Sticle ceramice SELTERS NASSAU
Sigla Selters din perioada 1836-1866
Pentru a conserva proprietăţile acestei ape se produceau recipiente ceramice speciale, cu gâtul foarte scurt, pentru a elimina aerul din sticlă la îmbuteliere. În ciuda aparenţei, exteriorul acestor sticle, produse în zona Westerwald, nu era smălţuit ci obţinut prin presărarea lor cu sare în ultima parte a arderii. Spre deosebire de smălţuire, metoda era mai simplă şi mai puţin costisitoare, deoarece nu presupunea o a doua ardere a vasului în cuptor. La sfârşitul secolului al XIX-lea concurenţa recipientelor de sticlă este tot mai puternică, iar producţia de vase ceramice pentru îmbuteliere scade vertiginos.
Sigla Selters din perioada 1866-1880
Pe baza ştampilelor de pe sticle, acestea se pot data mai precis, unele în intervalul 1936-66, altele între 1866-1880. Siglele din primul interval cuprind, într-un medalion circular, reprezentarea unui leu rampant şi inscripţia SELTERS pe umărul sticlei, iar mai jos, orizontal, inscripţia HERZOGTHUM NASSAU (ducatul care deţinea şi vindea apa minerală, astăzi Hesse). În următorul interval chronologic, sigla se modifică, medalionul conţinând reprezentarea unui vultur bicefal, înconjurat de inscripţia SELTERS NASSAU.
Pe parcursul secolul al XIX-lea devenise comună prescrierea medicală a apei minerale de Selters - se recomanda consumarea zilnică a până la doi litri, fie simplă, fie în amestec cu vin, în timpul mesei.

8/07/2014

Praful de mumie

Praf de Mumie în Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj
Pulvis Mumiae era un ingredient indispensabil oricărei farmacii europene, începând din secolul al XII-lea şi până în secolul al XVIII-lea. Se considera că Praful de mumie prelungeşte viaţa şi vindecă toate bolile, fiind vândut, pe bani buni, ca panaceu universal. A ajuns chiar să valoreze echivalentul greutăţii sale în aur. Praful era fie ingerat, fie folosit extern, ca element activ al unor unguente.
Praf de Mumie în Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj (detaliu)
Se pare că totul a început dintr-o eroare de traducere, sau mai bine spus, dintr-o neînţelegere, în contextul cruciadelor medievale în timpul cărora Europa Occidentală a intrat pentru prima oară masiv în contact cu Orientul Apropiat. Cuvântul Persan şi apoi Arab "mumia" (mûm, môm) desemna iniţial asfaltul natural din zona Mării Moarte, folosit cu succes în vindecare de-a lungul timpului. 
Vânzător de mumii, 1875
Apoi s-a crezut că aceeaşi substanţă răşinoasă fusese folosită de către egiptenii antici în procesul îmbălsămării. De-a lungul secolelor, majoritatea mumiilor s-au înnegrit, devenind astfel şi mai apropiate de culoarea asfaltului natural, subliiniind "asemănarea". 
Oamenii au crezut că bitumul provenea din mumii iar mumiile erau îmbălsămate cu bitum, un argument ciclic care nu face decât să evidenţieze confuzia.

Curând, cuvântul a fost transferat asupra corpului mumificat în sine şi s-a crezut că şi acesta avea proprietăţi vindecătoare. De fapt, lucrul părea chiar rezonabil: printr-o tehnică necunoscută egiptenii reuşiseră să păstreze corpurile după moarte, oprind descompunerea lor naturală, ba mai mult, credeau că vor reînvia în aceste trupuri, o culme a medicinei şi farmaciei!
Cutie farmaceutică conţinând praf de mumie, Muzeul din Hamburg

Comerţul cu acest produs a prins aşadar avânt, culminând în secolul al XVI-lea, şi au apărut chiar meserii noi precum cea de vânzător de mumii. Fiind extrem de solicitat şi datorită numărului limitat de mumii antice existente, praful de mumie a început să fie "contrafăcut", din cadavre recente, mumificate prin metode rapide şi s-a intensificat jefuirea de morminte egiptene. 
Vas de secol XVIII cu decor pictat, Muzeul din Heidelberg
Prohibiţiile oficiale ale statului egiptean au limitat exportul de mumii, dar contrabanda a supravieţuit. Se pare că, în ciuda primelor critici, exprimate încă din secolul al XVI-lea, folosirea prafului de mumie în vindecare a încetat complet de-abea la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu acceptarea generalizată a teoriei conform căreia germenii cauzează bolile infecţioase.
Praful de mumie aflat în colecţia noastră datează din secolul al XVIII-lea şi provine dintr-o farmacie din Baia Mare. 
Cap mumificat şi vas inscripţionat, Muzeul din Budapesta
Fragmentele de mumie sunt plasate într-o cutie de lemn şi sunt însoţite de un plic caligrafiat cu numele produsului, Pulvis Mumiae Verae (Praf de mumie veritabilă, autentică). Ingredientul este menţionat şi în unele inventare de farmacii din Transilvania, precum al celei princiare din Alba Iulia (inventar din 1650).

8/05/2014

Istoria colecţiei


Gyula Orient (1869-1940)
La baza colecţiei de astăzi a muzeului se află consistenta donaţie a prof. Gyula (Iuliu) Orient. În anul 1904 colecţia Orient a fost expusă într-una dintre sălile Muzeului Ardelean iar în anul următor a fost donată instituţiei care este continuate astăzi de către Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Dr. Orient, profesor de toxicologie la universitatea maghiară şi apoi la cea română din Cluj, deţinător a două doctorate (în farmacie şi medicină), s-a consacrat prin lucrarea “Istoria farmaciei din Ardeal şi Banat”, publicată în maghiară (1926), română (1927) şi germană (1928). Încă din 1897 Dr. Orient a început să colecţioneze mobilier din vechi farmacii, vase farmaceutice din sticlă şi faianţă, instrumentar, vechi tratate de medicină şi farmacie, diplome de farmacişti, iar donaţia sa către muzeu cuprindea aproape 1800 de astfel de obiecte.

Jules Guiart (1870-1965)


O altă parte dintre piese provin din fondurile “Institutului de istoria medicinei, farmaciei şi folklor medical”, înfiinţat în anul 1921 la iniţiativa lui Jules Guiart, profesor la nou creata catedră de Istoria Medicinii de la Cluj. Prin această colecţie medico-farmaceutică, Guiart dorea să poată ilustra expunerile sale teoretice de la universitate. 

După 1930 activitatea lui Guiart  a fost continuată atât la catedră cât şi la institut de către Lucian Valeriu Bologa, principalul său discipol. În  anul 1933 Valeriu Bologa a început să predea primele cursuri de Istoria farmaciei (care încă nu devenise o disciplină uzuală pentru studenţii de profil din Europa).
Valeriu Bologa (1892-1972)
Până în anul 1932, Institutul
de istoria medicinei, farmaciei şi folklor medical reuşise să creeze o colecţie de ca. 300 de piese şi numeroase volume de specialitate, unele donate chiar de către prof. Bologa.




După naţionalizarea farmaciilor în perioada comunistă, în 1949, Dr. Samuel Izsák, de la departamentul profesorului Bologa, a fost delegat să colecteze piese de valoare istorică. Implicându-se activ în organizarea muzeului farmaciei, deschis în 1954, Dr. Izsák a îmbogăţit colecţia cu instrumentar farmaceutic, picturi, şi mobilier baroc provenite din farmacii naţionalizate din Alba Iulia, Baia Mare, Cluj, Gherla, Oradea, şi Turda.

Samuel Izsák (1915-2007)
Autobiografia sa este disponibilă online în limba engeză.

Acestor mari grupe de piese li se adaugă o serie de alte obiecte donate sau achiziţionate de-a lungul timpului care constituie astăzi una dintre cele mai bogate colecţii de profil din România, cuprinzând ca. 2500 de exponate.

8/02/2014

History of Contraception Museum

Atlas Obscura

Site-ul Atlas Obscura, care se doreşte a fi un ghid online a locurilor minunate şi pline de mister din lume, include prezentarea mai multor muzee ale farmaciei, colecţii de istoria medicinei, ba chiar şi un muzeu al metodelor contraceptive. 
Printre muzeele incluse se numără şi Colecţia de Istorie a Farmaciei de la Sibiu. Sperăm să fim şi noi recomandaţi în curând!